La 167 de ani de la Unirea Principatelor, mesajul lui Alexandru Ioan Cuza rămâne un reper dureros de actual. Deputatul PSD de Tulcea, Sergiu Constantinescu, pornește de la această lecție de istorie pentru a vorbi despre prezentul României și despre diferența dintre vorbe și fapte în construcția unui stat funcțional.
„Ca român, îmi iubesc țara; ca domn, veghez la fericirea ei”, amintește parlamentarul, citându-l pe Alexandru Ioan Cuza și subliniind că, în 1859, aceste cuvinte au fost urmate de reforme reale. „La Cuza, cuvintele au fost acoperite de fapte. Astăzi, România nu-și mai permite luxul vorbelor goale”, avertizează Sergiu Constantinescu.
Deputatul descrie contextul actual ca pe unul extrem de fragil, marcat de tensiuni și derapaje periculoase. „Lumea veche moare, lumea nouă întârzie să se nască… acum este vremea monștrilor. Îi vedem în fiecare zi: extremism, cinism, manipulare, interese străine îmbrăcate în patriotism de carton”, afirmă acesta, punctând riscurile care apasă asupra societății românești.
În fața acestor realități, mesajul său este unul de acțiune și responsabilitate, nu de zgomot politic.
„În astfel de vremuri, nu stăm pe margine. Ne facem datoria: reguli egale, protecție pentru oameni, economie apărată, investiții accelerate și decizii ferme pentru securitatea României. Nu spectacol. Nu haos. Ci responsabilitate — pentru fericirea țării”, transmite deputatul PSD de Tulcea.
Parlamentarul revine apoi la comparația cu perioada lui Cuza, subliniind rolul esențial al reformelor fiscale în construcția statului modern.
„În 1859, Cuza n-a unit România doar cu o semnătură. A unit-o cu reforme care au pus statul pe picioare: administrație modernă, reguli clare, instituții care au început să lucreze pentru interesul public, nu pentru privilegii. Pe scurt: atunci, taxele și regulile au avut un scop. România modernă”, arată Sergiu Constantinescu.
În contrast, el susține că actualul sistem fiscal și-a pierdut direcția.
„Astăzi, sistemul fiscal pare să facă exact invers: nu consolidează, ci fracturează. Nu încurajează munca și corectitudinea, ci le penalizează. Nu creează încredere, ci suspiciune. Și, mai grav, nu mai are un scop național spus limpede. Când statul cere mai mult, dar nu explică pentru ce, oamenii nu mai simt că participă la un proiect comun. Simt că sunt taxați „ca să fie”.
Când regulile se schimbă de la o lună la alta, când apar excepții invocând eliminarea excepțiilor, când unii plătesc tot, iar alții scapă mereu, nu mai vorbim despre un sistem. Vorbim despre un labirint. Diferența e simplă și dureroasă: Cuza a folosit fiscalitatea ca să unească și să modernizeze. Noi o folosim, prea des, ca să cârpim și să improvizăm. Dacă ne gândim să lansăm și trendul “2026 e noul 1859” poate ne reamintim ce lucruri mărețe am reușit împreună, când mulți dintre noi aveau ambiția să ajungă și Oameni de Stat.”, afirmă deputatul, atrăgând atenția asupra efectelor instabilității și lipsei de coerență.
Mesajul se încheie cu un apel ferm la revenirea la principiile care fac un stat funcțional.
„Nu poți cere sacrificiu fără direcție. Nu poți cere conformare fără reguli simple. Nu poți cere încredere dacă statul însuși pare că nu știe încotro merge”, avertizează Sergiu Constantinescu, subliniind că România are nevoie de „o reformă fiscală corectă, predictibilă și asumată public: de ce colectăm, cât colectăm și ce construim cu acești bani”, nu de improvizații care riscă să dezbine.
La mulți ani, România!
Be the first to comment