FOTO VIDEO Niculițelul și împrejurimile sale, paradisul iubitorilor de animale și natură. Aici se află 50 la sută dintre reprezentanții faunei și florei la nivel național

Dealuri și păduri în Niculițel. FOTO Adi Neațu

La poalele Dealurilor Niculițelului, ce se închid într-un V cu vârful spre sud, fiind larg deschis către nord, spre Dunăre și lacurile Gorgonel, Rotundu și Telincea, comuna Niculițel este așezată într-o veritabilă fortăreață naturală, ceea ce explică trecutul milenar al așezării. Comuna și împrejurările sale reprezintă o veritabilă comoară pentru turism. Relicvele arheologice, numeroasele mănăstiri și biserici cu existență seculară, dar și traseele tematice către Munții Măcin sau Delta Dunării, fac din Niculițel o destinație cu o ofertă turistică de nerefuzat.

Zona este de o frumusețe rară, brăzdată de păduri compacte ce adăpostesc o varietate de nedescris de plante și viețuitoare. Turiștii care ajung în zona aceasta, descoperă istoria geologică, cultura locului, flora și fauna uneia dintre cele mai fascinante zone sălbatice ale țării noastre. Parte a unuia dintre cele mai vechi lanțuri muntoase ale continentului european, rezultat al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului, zona Podișului Dobrogei de Nord oferă un peisaj care nu excelează prin înălțime, dar suprinde prin spectaculozitatea sa.

Biodiversitatea zonei este remarcabilă: aici întâlnim 36 de familii de roci la suprafață, dar și 50 la sută din reprezentanții faunei și 50 la sută din reprezentanții florei la nivel național. Practic, iubitorul de natură care ajunge pentru prima oară pe acest tărâm de poveste va fi surprins de ceea ce vede aproape la fiecare pas.

Din punct de vedere al vegetaţiei, peisajul e dominat de păduri de foioase, rarişti specifice zonei de stepă, dominate de specii ierboase de talie mică și miijlocie şi arbori izolaţi, ce formează un ansamblu peisagistic reprezentativ pentru Dobrogea. Pădurile compacte din jurul Niculițelului, întinse pe aproximativ 20.000 de hectare, fac parte dintr-un ansamblu întins pe o suprafață de aproximativ 61.000 de hectare, care mai cuprinde arealurile compacte de pădure ale Munților Măcin și ale Podișului Babadagului.

Se pot identifica cu ușurință cele două etaje de vegetație, cel al pădurilor exofile (la altitudini cuprinse între 150 și 250 metri, unde predomină gorunul, alături de tei, frasin și glădiș sau arțar tătăresc) și cel al pădurilor mezofile (la altitudini cuprinse între 250 și 400 metri, unde întâlnim stejarul brumăriu, alături de gârniță sau stejarul maghiar, cer sau stejarul turcesc, cărpiniță și mojdrean sau frasinul negru).

În particular, pentru zona Dealurilor Niculițelului, pentru primul etaj vorbim despre păduri xerotermofile (plante care suportă bine climatul cald și uscat), unde pe lângă speciile enumerate mai sus, vom găsi și teiul argintiu, jugastrul (căutat în special de culegătorii de trufe), cornul și scumpia. La al doilea etaj, zona oferă asociații forestiere foarte complexe, în care speciile mezofile cresc alături de numeroase specii xerotermofile. Predomină gorunul, alături de teiul pucios, teiul argintiu, teiul cu frunză mare (zona este recunoscută drept bazin melifer, iar în perioada în care teii înfloresc, pe lângă localnici, vin și crescătorii de albine din alte zone), carpenul, frasinul și ulmul. Din loc în loc, întâlnim și fagul.

Cu un rol important de protecție a pânzei freatice, dar și antierozional, vegetația de pajiști de stepă și de pădure oferă posibilitatea de a întâlni mai multe specii de plante protejate pe plan internațional, precum clopoțelul dobrogean, garofița pitică, ghiocelul cu frunze îndoite, cimbrișor, Allium saxatile (o specie eurasiatică de ceapă, originară din Rusia europeană), brândușa de primăvară, dar și deja celebrul bujor românesc.

Pe Dealurile de la Niculițel, clima, solul și microclimatul format de pădurile din jur și-au dat mâna pentru a oferi condițiile perfecte pentru creșterea viței de vie, iar podgoriile de la Sarica Niculițel sunt renumite pentru licoarea zeilor pe care o oferă. Această recunoaștere este una internațională, iar vinul simbol al locului, faimosul vin Aligoté de la Niculițel, a fost medaliat cu aur, anul trecut, la “Concours Mondial de Bruxelles”.

Din punct de vedere al faunei, zona Dealurilor Niculițelului păstrează caracteristicile arealului ce cuprinde podișul nord-dobrogean și Munții Măcin. Astfel, aici se regăsesc 181 specii de păsări (în special răpitoare, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional), 47 de specii de mamifere, 1.436 specii de insecte identificate (cu peste 900 de specii de fluturi), 11 specii de reptile, şapte specii de amfibieni.

Aici, pasionații de fotografie de natură au șansa de a imortaliza, de multe ori fără un mare efort din punct de vedere al căutării, specii precum țestoasa dobrogeană, șarpele lui Esculap, vipera cu corn, șoimul dunărean, șorecarul mare, pietrarul, mierla de piatră, prigoria, pițigoiul de livadă sau broasca râioasă cenușie, un relict glaciar, comun în zonele colinare și montane din România, dar semnalat în doar patru locuri ale Dobrogei.

Pentru amatorii de senzații tari, în această zonă se pot întâlni cele mai multe exemplare de râs din toată Europa, aproximativ 1300. Tot aici, întâlnim dihorul pătat, o specie aflată pe cale de disparție, Dobrogea fiind singura zonă din Europa în care mai poate fi întâlnit.

Răspunderea pentru textul acestui articol aparține exclusiv autorului. În cazul unui Comunicat de Presă, răspunderea aparține exclusiv instituției care l-a emis și persoanelor fizice sau juridice care au fost citate în articol.

Publicația Tulcea NEWS, persoana juridică asociată cu aceasta și persoanele fizice care administrează această companie nu își asumă răspunderea pentru informațiile publicate de autorii articolelor sau ale comunicatelor de presă.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*