Munții Dobrogei se întind pe sute de kilometri sub forma unui arc uriaș aruncat peste nordul provinciei dintre Dunăre și mare. Printre culmile străvechi, ascuns în pădurile de foioase, se află un peisaj desprins din basme și bine conservat în timp. Mai bătrâni decât Alpii și decât Carpații, mare parte din aceșți munți hercinici traversează zona de nord a Dobrogei, pe unde este acum comuna tulceană Niculițel.
“Despre Munții Măcin învățăm în clasa a 4-a sau în clasa 8-a că sunt cei mai bătrâni munți din țară și unii dintre cei mai vechi din Europa. Este insuficient față de ceea ce poartă pe umerii lor acești munți a căror formare a început acum 500 de milioane de ani.
Pe lângă faptul că există un sanctuar de biodiversitate – 36 de familii de roci la suprafață – aș aminti că 50% din reprezentanții faunei și 50% din reprezentanții florei se găsesc aici. La câțiva pași vezi altceva: e un tărâm de basm care te uimește cu ceea ce dezvăluie la fiecare pas”, spune Viorel Roșca, directorul Administrației Parcului Național Munții Măcinului.
Zona este de o frumusețe rară, brăzdată de păduri compacte ce adăpostesc o varietate de nedescris de plante și viețuitoare. Turiștii care ajung în zona aceasta, descoperă istoria geologică, cultura locului și fauna uneia dintre cele mai fascinante zone sălbatice ale țării noastre. Traseul pasionaților de drumeții și hiking începe întotdeauna de la poalele munților, din satele pitorești care presară peisajul. Niculițel e una din localitățile ridicate de gospodari în inima peisajelor de vis, și de aici pornesc două din cele mai importante trasee turistice.
“Deocamdată, trasee turistice amenajate sunt două, prin grija Administrației Rezervației Naturale Munții Măcinului. Un traseu local care pune în evidență frumusețile localității, pornește de la Vârful Țugulea, ajunge în zona Monumentului Eroilor, după care urmează platoul sudic și vestic mai înalt. E un traseu de 3-4 ore, în funcție de cât de repede dorește turistul să-l parcurgă și este pentru mers pe jos” spune Florin Pascale, primarul comunei Niculițel.
Niculițel are noroc de o zonă rurală foarte frumoasă. Sunt mulți turiști ce vin aici la sfârșit de săptămână și în vacanțele de vară. Splendoarea locurilor se vede parcă cel mai bine în zorii zilei. Este un paradis la scară mică: pășuni întinse, tufe de măceș, lumina caldă a toamnei. Mai frumos de atâta parcă nu se poate.
“Am cerut sprijinul comunităților locale să alegem din această salbă de valori, câteva trasee pe care să le introducem într-un circuit turistic. Cele două trasee din Niculițel fac parte din 15 trasee turistice bine structurate și reprezentative pentru ceea ce înseamnă biodiversitatea Munților Măcin. Traseele turistice au o lungime între 4 și 16 kilometri și sunt de dificultate cel mult medie, că asta este de reținut, să vezi o varietate atât de mare” explică Viorel Roșca.
Este un peisaj în trepte. Cu cât te urci mai mult pe creste, locul devine mai sălbatic și pădurea parcă e mai densă. În liniștea din jur, simți că este o lume atât de veche și atât de pură, încât prezența noastră pare la fel de efemeră ca urmele pașilor lăsăți de primii sfinți creștini. Frumusețea dealurilor ce înconjoară Niculițelul a avut o puternică influență spirituală încă de la începuturile creștinismului în România.
Îți vin în minte vrând-nevrând călugării care au trăit în peșterile de aici, au meditat și au contemplat natura, vorbind cu Dumnezeu în izolarea lor totală. Asta cu mult timp înainte de apariția mănăstirilor în Tulcea. Cu stânci înalte și versanți bătuți de vânt, Munții Dobrogei sunt o destinație cunoscută printre amatorii de aventură. Turiști din toată țara vin aici pentru mountain bike, plimbări în aer liber și natură.
“Acum zece ani au venit doi suedezi. Două zile i-am dus să viziteze ținutul hercinic; exclamau, se opreau la fiecare pas și eu credeam că o fac așa, din complezență. După două zile mi-au spus “Pentru a vedea într-un atât de scurt timp ceea ce am văzut la dumneavoastră, noi facem mii de kilometri, urcăm la două-trei mii de metri și poate vedem unu, două, trei exemplare din cele rare, vulnerabile sau pericilitate pe care le cunoaștem în Europa. La dumneavoastră am văzut atâtea reptile și atâția fluturi …” povestește cu nostalgie director Parcului Național Munții Măcinului.
De ce sunt Munții Dobrogei așa de importanți ? Terenul accidentat n-a fost prielnic agriculturii intensive practicată la scară industrială, iar peisajul natural nu a fost distrus.
Niculițel are zone întinse de sălbăticie, sisteme bine echilibrate, cu toate tipurile de habitate și de specii. Au existat dintotdeauna și încă există în mod natural aici. Pe dealurile și pădurile din jur, mare lucru nu s-a schimbat față de trecut.
Sunt multe specii de păsări și o floră extraordinară, care se schimbă de la un anotimp la altul. În mai și iunie, de pildă, se pot vedea pajiști întregi de flori sălbatice. Diversitatea de flori e pur și simplu uimitoare din cauza că zonele înalte nu au fost fertilizate sau stropite chimic niciodată. Lipsind insecticidul, au supraviețuit zeci de specii de fluturi si alte gâze.
“Avem 30% din teritoriul adminstrativ acoperit de pădure și zona împădurită. Este o pădure de foioase, predomină teiul, dovadă și faptul că suntem recunoscuți ca un bazin melifer. Sunt foarte mulți crescători de albine în localitate și în perioada când teii înfloresc vin foarte mulți apicultori și din alte zone ale țării” spune primarul cu mândrie.
Dealurile de la Niculițel oferă clima ideală pentru păcatul dulce al acestor locuri: viticultura. Aici, mediul natural creează un spațiu foarte bun pentru vie, pentru că pădurile și salba de lacuri influențează aroma strugurilor.
Podgoriile de la Sarica Niculițel au în jur păduri vechi, care creează un microclimat ce contribuie mult la obținerea gustului original. Sătenii de aici combină metode agricole străvechi cu cele mai noi tehnologii, iar rezultatele se traduc în premii. Vinul emblematic al locului, aligote` a luat anul acesta Medalie de Aur la Bruxelles.
“Despre Dobrogea nu ne-ar ajunge câteva zile să vorbim: sunt 1900 de specii de plante. adică mai mult de jumătate din flora României. Avem 181 de specii de păsări, răpitoare în special, acvile, șoimi.
Aș aminti aici șoimul dunărean pe cale de dispariție: din cele 4 cuiburi permanente cunoscute în țara noastră, toate patru sunt în Munții Măcinului, în zona Greci și spre Niculițel. Majoritatea speciilor în această zonă sunt protejate. De exemplu, broasca țestoasă dobrogeană, “regina” Munților Măcin: avem 4 mii de exemplare, creștere cu 20% în ultimii 5 ani” spune Viorel Roșca, de la Parcul Național Munții Măcinului.
Ca să simți bine toate acestea, trebuie să te oprești din goana mașinii, să te așezi puțin și să te bucuri de priveliște. Uimitoarele poieni cu flori sălbatice sunt doar unul dintre multele spectacole ale Măcinilor. Când hoinărești prin pădurile din jur, pe pajiștile scăldate în soare și stâncile rotunjite de vânt ești copleșit din nou de fragilitatea și minunile peisajului. Una din bazele de pornire în explorarea crestelor din jur este chiar în Niculițel.
“Al doilea traseu turistic este un traseu care pornește din zona Rezervației Munții Măcinului și tranzitează Niculițelul, merge către mănăstirea Celic Dere, o parte pe drumul județean, o parte prin pădure și pe dealurile din împrejurimile localității. Este mult mai lung decât primul dar practicabil și la fel de interesant ca și traseul local” explică Florin Pascale, primarul din Niculițel.
“Mergând din Culmea Pricopanului dinspre Măcin, ți se dezvăluie peisaje arhaice cu granit în dezagregare de 500 de milioane de ani încoace, cu ouă de dinozauri, cu vrăjitoarea și Sfinxul nostru dobrogean care e mai frumos decât cel din Bucegi. Este un tărâm de basm. Dacă le vezi din fuga mașinii ți se par niște dealuri obișnuite și te întrebi ce ar fi ceva așa deosebit, vara mai ales, într-un colorit gălbui de stepă aridă ?…” povestește directorul parcului național.
Poți să te bucuri de paradisul amețitor într-un singur fel: să îți iei ghetele și să o apuci pe unul din numeroasele trasee ce străbat pantele dulci și povârnișurile accidentate. În liniștea serii auzi păsările și gâzele și tot stresul de peste zi dispare. Odată cu dezvoltarea turismului și deschiderea unor pensiuni care combină tradiția cu modernismul, Niculițelul își dezvoltă o nouă latură, aducătoare de venit.
“Vreau să trezesc curiozitatea tuturor să vină și să parcurgă traseele turistice, pentru că nu vor fi dezamăgiți. Din contră, vor fi foarte încântați de ceea ce vor vedea” spune Florin Pascale.
Niculițel ne oferă o lecție valoroasă. Este un colț de lume unde găsești natură nealterată și ecosisteme conservate. Priveliștile de aici le-ar putea asigura localnicilor o prosperitate durabilă. Dacă sunt îngrijite cum trebuie, vor ajunge o inspirație și un exemplu pentru toată lumea. Avem multe de învățat de la Niculițel, înainte să fie prea târziu.
Be the first to comment